No products in the cart.
De Sfântul Andrei
De Sfântul Andrei, spune „La mulți ani” și savurează fiecare moment
„Trebuie să ne vedem.”
O spunem sincer, de cele mai multe ori. Apoi unul are o săptămână grea, celălalt pleacă din oraș, apare ceva de terminat, iar conversația rămâne acolo, între un mesaj citit și o dată pe care n-a mai propus-o nimeni. Ne mai trimitem câte o fotografie, mai reacționăm la un story. Știm pe unde a fost celălalt, ce a mâncat duminică și, uneori, chiar ce carte mai citește. Cum îi mai este, de fapt, aflăm mai rar.
Onomasticile ne dau un motiv să reluăm firul. De Sfântul Andrei, căutăm un nume în telefon, scriem o urare, poate sunăm. Ne bucurăm să auzim vocea aceea. „Ce mai faci?” „Bine, cu treabă. Tu?” Și, pentru că niciunul nu vrea să-l rețină pe celălalt, închidem tocmai când am fi avut de vorbit.
Anul acesta, am putea continua cu o întrebare simplă: „Ai timp să ne vedem?”.
Un vin bun, un desert de share-uit și câteva ore pentru cineva drag. Uneori, de atât e nevoie ca o urare să devină o amintire frumoasă.
O invitație suficient de mică încât să se întâmple
La o anumită vârstă, o întâlnire cu prietenii începe să semene suspect de mult cu organizarea unui eveniment. Calendare consultate, variante de localuri, un grup în care toată lumea răspunde în altă zi. Până găsim formula perfectă, trece luna.
O masă pentru doi e, totuși, ceva mai ușor de pus la cale.
Poate fi partenerul cu care locuiești și cu care, în ultima vreme, ai vorbit mai ales despre cumpărături, facturi și cine ajunge primul acasă. Poate fi prietena care îți spune mereu „îți povestesc când ne vedem” și are deja câteva capitole de recuperat. Sau un Andrei care, între toate telefoanele primite, s-ar bucura să aibă cu cine să stea la masă.
Invitația poate suna exact atât de simplu: „Hai să ieșim la un desert. Fac eu rezervarea.”
Sunt șanse mai mari să vă vedeți așa decât după încă trei săptămâni de „stabilim noi”.
Vinul pe care îl păstrai pentru o ocazie
Există sticle pe care le cumpărăm cu un gând precis: „Pe aceasta o deschidem când avem ceva de sărbătorit.” Le mutăm de pe un raft pe altul și așteptăm o cină suficient de importantă, niște invitați, o veste bună.
Sfântul Andrei poate fi ocazia aceea. O onomastică, o revedere, o seară în care ați reușit, în sfârșit, să ajungeți amândoi la aceeași masă.
De Sfântul Andrei, urarea își are rostul ei. Spune-o frumos. Apoi trage-ți scaunul mai aproape, întreabă ceva la care chiar vrei să afli răspunsul și savurează fiecare minut petrecut împreună.
